Cât să fi dormit, o oră, două, hai, maxim cinșpe, de-afară se auzeau urale frenetice, ca și cum se făcuse benzina 3 Ron, mă frecai cu o mână la ochi și cu cealaltă la ouă, realizai că eu nici măcar nu am mașină, deschisei geamul, chitit să fac scandal, și nu mică îmi fu gloria matinală când, în fața geamului, legat de un copac, îl văzui pe Carol, șefu' de la Asociație, înconjurat numai de femei, în frunte cu Mila, care urlau ca niște descreierate. Ne mai furi, mă, nesătulule, mult la întreținere?
Monica Ciurea
Școala abia am terminat-o, că nu mi-a stârnit interesul. Asta pân-am ajuns la capitală la studii și m-am pus pe-nvățat. Ai fi zis că-mi venise mintea la cap, dar nu cu capul faci politică, și eu acolo voiam s-ajung. Facultate n-am terminat, că m-am măritat din convingere cu un popă. Într-o zi, prin dreptul meu trecu o damă cam consumată și tristă. Ce să mai, însăși viața trece pe lângă tine, fato, mi-am zis. E timpul să faci politică. Și așa am fondat în Ploiești RePublika, bordel, cazinou și cantină pentru săraci.
Ionuț Morariu
Pentru ăștia născuți ieri, să știți că Ploieștiul n-a fost mereu republică. Nu. Pe vremuri, peste întreaga urbe, domnea unu. Nelu Ploieșteanu. Care când au venit să-l depună la capelă le-a zis cu mâna pe strună. De ce mă căutați printre cei ce muncesc? S-a lăsat cu anarhie. Noroc cu Mița, damă fină cu gurița mandolină. Care le-a redresat cultura să nu mai mănânce reacțiunea din masa poporului suveran. Dar n-a fost ușor. După potroace și poluție, s-a lăsat cu revoluție. Că de. Ciorbă și scandal face omu' din orice.
