Toffy, trezește-te, ție ți se pare normal ce se întâmplă? Prudent, Toffy deschise un ochi, apoi pe celălalt, și, nevăzând nimic anormal în iarba în care se tolănise de la prânz, se uită întrebător la Bella, care se foia în jurul lui, legănându-și iritată coada. Așa nu se mai poate, continuă Bella. Ne dau conserve când vor ei, ne iau tot timpul în brațe, și ce crezi? Azi i-am dus cadou un șoarece. Și, în loc să mă laude a început să țipe și să dea din mâini ca o nebună. Zic să înlocuim Ce bei cu Turul doi înapoi.
Ioana Bostan
Cârciuma era ticsită de oameni și papornițe rufoase, ici-colo vreo cucoană cu valiză și poșeta la încheietură. Căldura îi topea pe toți deopotrivă. Niciun parfum franțuzesc nu-și putea izbăvi menirea. O găină o porni încurcată pe lângă șinele încinse. Domnii cinsteau o halbă și-și făceau vânt cu pălăria. Nici undă de răcoare. Marieta se ridică pe vârfuri și privi îngrijorată locomotiva care făcea un semicerc, se lipea când de fața, când de fundul trenului. Țipă scurt și leșină. Madam, ce întorsătură, icni slujnica.
Dorin Vasile
Mă îndreptam spre capitală cu treburi urgente. La Ploiești, trenul se poticnește. Nașul, om serios, ne face cu ochiul. Oprire regulamentară. Intru la Gherea. Lume aleasă: judecători, avocați, deputați de toate culorile. Se lucrează, se discută, se conspiră. Spre seară, isprăvim și cu documentele. Strig după garson. Băiete, iscălește hârtiile astea, că te punem șef de cabinet după alegeri. Și adu o duzină de beri republicane și-o turmă de mititei constituționali. Trenul mugește. Să fie sănătos. De-aci nu mai plecăm.
