Fata fără vise; ai ei, oameni cu afaceri grele, nu au avut timp să-i crească aripi, pentru a zbura singură. I-au pus o viață de lux pe tavă, și mâini străine care s-o dădăcească. Diminețile mama-i lăsa mulți bani de buzunar pe noptieră. Ca la curve. De-aia nu știa să viseze. La un moment dat, fata s-a întrebat dacă nu cumva visele puteau fi cumpărate. Și cum? La metru, la kilogram, la bucată? Le-a găsit în plicuri mici, la gram. Visul a devenit coșmar. Diminețile mama-i lăsa multe flori pe noptieră. Într-o clinică.
Dan Banu
L-a cumpărat din târg pe trei dorinți. Când albina e dusă din stup să urci pe lujerul florii până unde petala se împletește cu alta și să-l sădești la rădăcina stelei ce-și înfige raza în miez, i-a spus moșul ce i-l dase. O lună a stat să dezlege vorbele lui și le-a prins rostul. S-a rupt de oameni, a urcat pe pisc de munte, acolo unde frumosul mărunt se însoțește cu altul până acoperă totul și privind cerul a înțeles că suntem doar o urmă în Univers și cel mai frumos vis e s-o facem să dăinuie.
Ileana Pascu
Soarele strălucea cu putere peste el de ceva timp. Oboseala și boala, îl pusese la pământ. Cum stătea lungit pe iarbă, nemișcat, cu fața în jos, trecătorii credeau că se odihnește. Prea mult timp. Mă apropii și îl salut. Nimic. Îl mișc puțin. Nimic. Chem salvarea. Prin forfota lumii, se auzea un negustor: Vindem vise. Omul deschidea și închidea ochii. La un moment dat șoptești: Aș vrea să cumperi un vis, împachetat frumos, să-l duci soției mele. Sirena salvării răsuna. Omul rămase cu privea în gol zâmbind.
