Nu le mai cumpără nici dracu'. Le-au ambalat în stuf, șipci de lemn, papier-maché, celofan și hârtie reciclabilă. Paie de pus pe foc. Nimic nu-i mai încălzește. Cine să-i mai creadă. Acum le-au răsucit ca pe țigările de foi, le-au stropit cu parfum prost și le-au învelit în poleială. Ca pe cupolele din orașele mici și sărace dar fudule cu năframele lor făcute din dinți îmbrăcați. I-au donat pe rând ca să-și ridice fala. Când desfaci ambalajele se împrăștie-n vânt ca cenușa celor păcăliți. Ce vise? Gogoși, Taică.
Răzvan Drăgoi
Avem vise la preț de criză. Pentru patru lei, poți să visezi că ești într-o relație romantică obișnuită, pentru 5 lei ai o divă ori un div de la Hollywood sau de unde vrei tu. La zece lei, e deja maraton pornografic cu strigături și țâpurituri folclorice. Asta se caută. Sigur, pentru 3 lei poți visa că ai citit o carte, la 2 lei, o bibliotecă întreagă, la 1 leu ești savant, la 50 de bani poți să-ți retrăiești copilăria și la 1 ban să te simți ca Dumnezeu. Dar nu vrea nimeni să fie așa de singur.
Octavia Buhociu
Eu cea mică și încă neîndemânatecă, tu, fratele mai mare, talentat la toate și plin de idei năstrușnice. Părinți nu, bunici da. La lumina a două lumânări, doar cu mâinile, tu faci figuri pe peretele camerei și chiar pe perdea: căței, pisici. Dacă-ți unești palmele apare o pasăre, care parcă-ți mănâncă din mână. M-ai învățat și pe mine să-mi unesc cele două degete mari ca pasărea să bată din aripi și să-și ia zborul în sus, spre mama și tata. Bunica va pune scaune pentru spectatori, să tragem curent în casă.
