Cum e orașul, după doi ani de la cea mai slabă bienală pe care am văzut-o? Destul de ponosit, foarte multe clădiri delabrate, ritmul restaurărilor nu pare să mai țină pasul cu ritmul degradării. Ba chiar și, din pricina turiștilor, de bună seamă, destul de murdar în zona centrală. Ca să nu mai spun cât de tare s-a scumpit, devenind de-a dreptul inabordabil, în orice caz pentru tineri. În plus, taxa de weekend, care a început să fie aplicată din aprilie, poate va produce cândva efecte, sper, dar deocamdată pare doar jecmăneală. Oricum, după ce proiectul Moise, de încetinire a inundării lagunei, a fost mai mult sursă de căpătuială pentru diferiți frați latini locali, nimeni nu mai crede pe nimeni că mai poate face ceva pentru oprirea veștilor proaste pentru Veneția.
Dar Bienala de arhitectură, cu sloganul Intelligens (gens e din latină), este nu doar mult mai bună decât cea din 2023, ci și eminentă în sine, cum cred că de la Fundamentals, bienala curatoriată de Rem Koolhas și maximum a ceea ce am mai văzut eu aici. De altfel, curatorul bienalei recunoaște această precedență în chiar programul curatorial, spunând că bienala de față este o continuare a aceleia a lui Koolhas, în sensul documentării prealabile a temelor.
În ceea ce privește pavilionul Italiei de la Giardini, acesta este în restaurare, deci nu am avut de admirat, din partea curatorului, decât producția de la Arsenale, care, nu mă feresc să o spun, este cu totul remarcabilă. În primul rând, pentru că este o expoziție de cercetare. Diagramele cercetării stau mărturie și la expoziția de la Giardini, pe fațada principală a pavilionului italian, dar și aproape la fiecare proiect prezentat în parte. Spre pildă, pavilionul italian de la Arsenale, uriaș, este jumătate dedicat cercetării și jumătate - proiectelor rezultate din această cercetare interdisciplinară. Tema este relația dintre uscat / țărm și mare (în Italia, firește).
Voi reveni, dar până atunci, câteva fotografii pregătitoare, de atmosferă și de context.
