După țeapa cu casele ieftine mi-am construit singur una mai scumpă, dar a meritat. Are tot felul de îmbunătățiri, acoperiș și izolație moderne, uși trainice, gratii la geamuri, să fie. Afară-i viscol, zăpadă până la gard și cineva bate în fereastră. Trag perdeaua și văd o momâie înfășurată în zdrențe. Sunt George, lasă-mă înăuntru la căldură, te rog. Aprind lumina și îi arăt fotoliul gol, George e aici cu mine în casă, vezi-ți de drum. Trag perdeaua la loc, mă așez pe fotoliu și deschid o carte, George nu mai vine.
Mona Zelenco
S-a așezat resemnat la coada de kilometri. Nu conta ca era obosit de viață, că soarele îi ardea creștetul, că foamea îi înghiontea mațele și că pentru avans își dădea ultimii bani. Dorința de a fi proprietar îi scormonea demult creierul. După o viață de lipsuri și muncă, nu meritau și ei o casă? Seara se lăsă abrupt peste oraș când, ajuns la rând, semnă cu lacrimi în ochi. Visa deja la căsuța albă cu flori viu colorate unde fata va avea în sfârșit camera ei, la bucătăria unde Ana îi va coace pâine, iar el, mândru, va putea să se pensioneze.
Irina Suceveanu
Dum dum dum dum și un alai întreg de viori îi cântă în urechi un vals. Se întâlnesc și în seara asta în fața statuii, abia așteaptă, căci l-a iubit din prima clipă. Vor construi o casă cu grădină, trandafiri și o cameră doar a ei, cu cărți și-un șevalet. A lui pentru vecie, iar întâia noapte de dragoste va fi din nou, dar mai bine. Așa i-a promis. Ce dacă are cincisprezece ani? Apoi îl vede. Înalt, frumos și cu ochi negri. Ai tăi 's doctori, au bani. 35k și nu-i spun mă-tii că te-ai culcat cu mine.
