Când am început să nu îmi mai pun întrebări, să nu mai am îndoieli de mine și să cred că adevărul e unul și e al meu, m-am trezit smucită de umeri de cei care m-au crescut, bătrânii filosofi ai lumii, gânditorii care au pus totul la îndoială, au făcut și desfăcut sisteme în căutarea Sinelui raportat la univers și lumea în care trăim. Dar mult înaintea lor, împingându-i să își facă loc, înaltă și falnică, bunica, purtându-și catrința neagră de țărancă, mi-a strigat: nu numa' tu, maică, toți au loc la masa dreptății.
Aurelian Țolescu
EU, cândva, am fost cineva pentru că aveam în grijă și responsabilitate sute de oameni. Știam tot despre toți, familie, copii și conținutul sandwich-ului fiecăruia. Îmi găseam timp, în fiecare zi, să mă rup de rutină și să fac astfel încât să privesc în ochi fiecare coleg. Pe atunci, eram privit ca EL, cel care are grijă de noi. Astăzi, EU nu mai sunt credibil pentru nimeni, poate pentru că, la pensie fiind, buletinul din buzunar a mai îmbătrânit un pic? Experiența mea ar fi, încă, de folos.
Arthur Ianoși
Nu toată lumea s-a născut să gătească. Par example, eu am venit pe lume să port conversații cu cineva care știe să facă de mâncare, aia zic, îmbrățișați-vă aptitudinile, descoperiți-vă vocația. E o adevărată desfătare să o privesc pe Mila cum își scufundă polonicu-n oală, ca mai apoi să-mi dea să gust și eu să dau verdictul final. Delicios, îi zic în timp ce-i frământ sânii pe sub halatul de bucătăreasă. Îi mai trebuie ceva?, întreabă ea. Eu cred că iar te-ai autodepășit, și îmi cobor mâna ușor.
