Bătrâna amestecă în lichidul pentru murături cu gesturi lente, aproape tandre, ca și cum ar alina o veche durere. Sătenii încă îi caută bărbatul. A dispărut azi-noapte în timp ce fugea după agresor. În beciul ei miroase acum a oțet și sânge. Într-unul dintre borcane, printre rondele de morcovi și castraveți, se odihnește o inimă. Mică, neagră, încrețită. Bătrâna o studiază. Pune capacul și borcanul e așezat pe raft. Un zâmbet îi luminează fața tumefiată. De acum înainte, nimeni nu va mai ridica mâna asupra ei.
Nicolae Popescu
Vera și Pricop se leagănă în șezlonguri, pe balcon. Pric, m-am întrebat de multe ori cum de am rămas noi împreună în ăștia 29 de ani. Pricop tresare din picoteală. Vero, am avut multe îndoieli, să știi, dar am rămas fidel la alea două criterii de la căsătorie: s-avem babardeală corespunzătoare și castraveți buni în oțet. Vecina Gilda s-a apropiat de standardele astea, mai ales la primul capitol. A picat însă testul de gramatică, scrie cuvântul membri, nearticulat, cu doi de i. Peste asta chiar nu am putut să trec.
Nelson Ciotoi
Pământul aleargă nebun, dintr-o parte în alta, un du-te vino continuu. Cerul își rotește norii, într-un vârtej amețitor, morișcă ce își mișcă aripile într-o spirală. Chiar și casa, deși construită pe teren solid, își răsucea acoperișul nebun, într-o cursă cu însăși viața. Mâna suavă a soției mele se plimba pe fruntea mea fierbinte, într-o mângâiere binecuvântată. Simțea că am nevoie de un ceai fierbinte sau o supă proaspătă și îmi repeta într-una că ar fi bune pentru mine, acum. Dar eu o țineam pe a mea: murături.
