Instrumente de percuție cu înălțime nedeterminată
- De unde știi c-or să-mi placă?
- Pentru că ție îți cam place gălăgia, vrei să te joci de-a soldățeii și în grupa asta ai instrumentele cele mai potrivite pentru așa ceva. Mai ales toba.
- Sunt un fel de Nicușor?
- Care Nicușor?
- Am auzit eu un cântec:
- Ha ha ha! Amuzant! E un cântec vechi. Chiar uitasem de el. Ești un fel de Nicușor evoluat.
- Mulțumesc. M-am liniștit.
- Foarte bine. Vino acum să vezi tobele.
- Am zburat.
- Ca să nu te sperii, întâi toba mică.
- Mie nu mi se pare așa de mică. Dar n-o să ne luăm după un marțian pitic.
- Să o cercetăm un pic. Observi? E un cilindru de metal, nu prea înalt și are pe deasupra o membrană din piele de oaie. Unele tobe au și două coarde sau arcuri, numite strune, care vibrează când e lovit instrumentul. Haide să vedem cum sună!
- Există tobă mică în orchestra simfonică?
- De multe ori există, dar răspândirea ei este fantastică și în celelalte tipuri de orchestră: populară, militară, de muzică ușoară, de jazz.
- Mă gândesc că toba lui Nicușor o fi fost tot mică, dacă o putea ține după sobă...
- E doar un cântec, Marty, și "tobă" cu "sobă" rimează, asta-i tot.
- Sunt fascinat de cuvintele pământenilor: unele au mai multe înțelesuri, altele seamănă sau rimează. Am să studiez problema.
- Nu ți-ai luat cam multe pe cap?
- A, nu! Muzica o studiez serios și cu cuvintele mă joc în timpul liber, ca să mă relaxez.
- Nu te pot împiedica, dar acum ești la studiu, așa că vino să-ți arăt și toba mare. Ce părere ai?
- E... maaaaaare! E chiar uriașă! Seamănă cu toba mică. Parc-ar fi mama și copilul.
- Vezi? E tot un cilindru gol pe dinăuntru, care are două membrane, de o parte și de alta. Membranele sunt fixate cu ajutorul unui cerc cu șuruburi metalice. Bat puțin în ea cu bagheta asta mare, care are un capăt mai gros.
- Zici că tună.
- Chiar poți să zici. De-aia uneori e folosită în orchestră pentru producerea unor efecte, printre care, chiar bubuitul tunetului. În muzica de divertisment, uneori chiar și la circ, se folosește o tobă mare care are o baghetă montată pe o pedală.
- Și instrumentistul bate toba cu piciorul?
- Da, ca să aibă mâinile libere pentru un alt instrument la care vrea să cânte.
- Grozav.
- Mai există și o altă variantă, o combinație folosită la fanfară. Toba e prevăzută cu un talger fixat pe cilindru. Instrumentistul își leagă toba de gât, ca să poată cânta și în mers și ține într-o mână o baghetă și în cealaltă mână perechea talgerului. Lovește în tobă și în talger pe rând sau în același timp.
- Am rămas cu gura căscată. Așa ceva mi-ar fi plăcut și mie să fac, dar CUM să țin așa o tobă??? Ce păcat...
- Nu te întrista de câte ori ratezi un instrument, micuțule! Nici de următorul nu te vei putea atinge, deși ai făcut deja cunoștință cu el și-ți place.
- Știu eu. Sunt farfuriile alea două, din care aș fi vrut să mănânc. Ce prost!
- N-ai fost prost deloc, dar dacă nu mai văzuseși așa ceva, ce puteai să crezi? De-aia te-nvăț. "Farfuriile" se numesc talgere și sunt făcute din bronz.
- Alea pe care le-am văzut eu, parcă nu erau împreună cu toba mare.
- Erau separate și instrumentistul avea câte unul în fiecare mână. Le ținea în poziție verticală - adică în picioare - și le lovea unul de altul. Știi, ca să vibreze mai bine, talgerele au o curelușă cu care pot fi atârnate de un suport și lovite cu un ciocănel. Altă dată, ai să poți vedea o instalație cu un suport și o pedală. De suport se prind două talgere, de data asta în poziție orizontală - sau culcate - care se lovesc unul de altul când e acționată pedala.
- Dar multe mai inventează omul.
- Sigur. Să vezi o baterie, adică o combinație întreagă de tobe de diferite mărimi, talgere diverse, la care instrumentiștii talentați își arată măiestria. Iată întâi o mică lecție:
- Ce interesant! Mi-a plăcut foarte mult!
- Atunci, mai poți asculta un mare baterist din secolul trecut: Gene Krupa. Împreună cu alți trei instrumentiști, el cântă jazz (un stil muzical provenit din America pe la începutul secolului XX și care dă frâu liber imaginației, bazându-se mult pe improvizație). Vezi ce instrument îți este deja foarte cunoscut...
- Clar. Sunt fermecat! Nu am crezut că va fi chiar așa! Am recunoscut imediat clarinetul și ruda lui apropiată - saxofonul. Sper că voi învăța și despre cele două instrumente pe care încă nu le-am mai văzut.
- Sigur că da: era un contrabas și un pian. Despre ele... în curând...
În curând, dar nu chiar sâmbăta viitoare, fiindcă mai avem câteva instrumente de percuție care ne așteaptă răbdătoare.
(va urma)