Camionul era un GAZ destul de hodorogit. Imediat bunicul le-a ascuns pe bunica și pe fete în pod. Până să fie împușcat în coapsă, luptase pe frontul de răsărit și le știa obiceiurile. Într-adevăr, soldații au sărit din vehicul, întrebând: gde burjui? Primul loc unde i-au căutat a fost pivnița, unde fiecare butoi dodoleț avea alura unui dușman al poporului. Au băut tot, apoi l-au pupat pe bunicul și s-au urcat în mașină. Ca să fie sigur că nu vor reveni, le-a dat și o vadră de moare. Solenya. Murături. Dasvidania.
Marian Benone Mihai
Murătura stă cuminte-n borcan, nu fuge, nu sare gardul, nu-și schimbă saramura după cum vine ordinul, nu ca parlamentarul traseist, care azi e roșu, mâine galben, după cum pică șpaga, iar tu-l votezi zâmbind, cu gura până la urechi, de parcă ți-a băgat cineva conștiința la murat, în loc de minte ai hrean ras, dar prost, și tot tu te miri că put, că-i acru, că țara fierbe, da' tu bagi lingura mai adânc, zici că-i ciorbă și mai ceri o porție, să ai ce mânca la următoarea minciună, că de speranță oricum te-ai săturat.
Alex Micu
Asortată și aranjată, aștepta ca fixativul să-și facă efectul. Privea borcanul de pe masă, curat și lucios. Ca prin vis, îl vedea cum zboară prin geam, spre o dronă chinezească și indiscretă, controlată de un adolescent curios. În urmă lăsa un curcubeu de castraveți, gogoșari, morcovi, mărar și cimbru. Nu. Nu avuse această soartă. Îl golise în toaletă. Chiar dacă a scăpat mai mult zahăr decât cerea rețeta, noră-sa i-a spus că murăturile sunt acre, pentru că o acritură n-are cum să facă ceva să fie dulce.
