Rivalitatea culinară între cele trei provincii istorice e un adevăr. Există diferențe. Nu vreau să stârnesc o ceartă pe această temă. Pe vremea când Universitatea Craiova se bătea cu Europa, în dulcele târg al Iașului, ambițiile nestăpânite ale gălăgioșilor rectori universitari îngrămădiți cu talanga la tribuna I, au făcut ca secundul oltenilor, Constantin Oțet să devină antrenorul moldovenilor. Au retrogradat. Era scris pe un banner. Poli Iași egal gogoșari în Oțet. Și moldovenii chiar se pricep la murături.
Elena Fermuș
Pasiunea pentru apicultură a-ncolțit în ea încă de mică, de când, zbenguind pe ulițele din sat, auzea de la mai toate muierile tinere, aceeași văicăreală. Aia cu soacră, soacră, poamă acră; o expirată murătură, de-ți vine să-i cari pumni în gură. Și și-a promis că atunci când va avea și ea una, să aibă zeci de stupi la casa ei, din care să curgă mierea-n șiroaie, ca să-ndulcească naibii acritura. Să salveze planeta. Plus că, deloc de neglijat, albina, pe lângă miere, mai face și ceară. Planul B.
Tibor Szente
Când ești mic, dacă te doare, pupă Mama și trece. După 50 însă, apelezi la alte surse făcătoare de minuni. Așa am descoperit eu Băile de la Telega. Apă sărată direct din munte, mai are si niște mici vietăți în ea care mișună ca niște mormoloci neobosiți. Îți ia ca cu mâna. Durerea, zic. Eu am testat-o o dată și mi-a luat. Am auzit că sunt unii de-și petrec fiecare concediu acolo, de mulți ani. Apar dimineața, la șapte fix, cu pălăriuțe, prosopel, ca niște castraveți pregătiți să intre în borcan.
