Nu era să-i las singuri să se ducă la restaurant după serviciu. Ca decan de vârstă al colectivului, sunt ca o cloșcă alături de pui: îi învăț mereu să-și tundă lațele și să-și lungească fustele. Cuminți, abia de-au ciugulit. Să mergem în altă parte, a strigat deodată unul dintre ei. Scăpăm de murătură și-o facem lată, a continuat el. Aveam chef s-o facem lată și m-am grăbit să termin gogoșarii în oțet de pe masă. Doar ce m-am dus până la baie și nu i-am mai găsit. Aiuriți mai sunt: au uitat nota de plată pe masă. Andra Toropoc
În fiecare dimineață, încruntată, cu buzele strânse, îl verifica. I-a ochit în buzunar mobilul, l-a privit aprig și-a întins mâna. Dă-mi-l și nu mai încerca, știi că te controlez, i-a zis cu asprime. Hai, întârzii la școală, succes, i-a urat cu o mică voioșie în glas. Pe drum bodogănea, las' că plec de-acasă, scap de mutrele ei acre și de regulile ei. În pauză și-a desfăcut cu poftă pachețelul, avea cele mai gustoase sandvișuri. Și-ntre feliile de pâine găsea mereu roșii tăiate-n formă de inimă.
Amalia Melnic
Era un domn distins. La prima întâlnire i-am citit poezii, a zis că îmi admiră arta, însă ar trebui să mai slăbesc dacă vreau să fim împreună. L-am urmărit pe înserat cu toporul și l-am tăiat ca pe porc. Capul i l-am pus la păstrat cu căței de usturoi, teci de fasole și câțiva morcovi, în saramură. Mâinile și picioarele la oțet. Nu este nici primul, nici ultimul în cămara mea. Mai am un ofițer de poliție și câțiva borfași sentimentali. Așadar, dragi domni, aveți grijă pe cine abordați.
