Douăj dă mici și fo șase beri. Dom'le, aici e cofetărie. E-auzi, are și prăjituri, savarine, înghețăț. Câte luăm păpușe, că e d-alea bune? Două dă fiecare și muștar. Savarine cu muștar? Pentru mici fă, să pun pă mici. V-am spus, aici nu vindem mici. Când mi-ai spus fă, mânca-ți-aș halatu ăla, păi fără mici nu intră berea. N-avem nici bere, doar răcoritoare. Cola, fanta, suce d-alea? Da. Păi ce cârciumă e asta frățică? Cetățene, aici nu e cârciumă, e farmacie, ăă, grijania mă-sii, co-fe-tă-riee. Hai fă că n-are.
Adina Drag
Cișmeaua din parcul Titulescu pare c-a secat. O privighetoare cântă într-una. Citesc și mi se face poftă de ceva dulce. Ca printr-o lentilă, îl văd pe tata în tramvaiul 101. Își scoate cămașa să vomit în ea. E august 6, e ziua lui. Prăjitura a fost cam veche. Cer apă, tata nu are, îmi cântă să adorm. Mă trezesc din visare, privighetoarea nu mai cântă. Prăvălia în culori dulci, a cărei ușă grea mi-a prins cândva degetul, nu mai e. Deschid iar cartea, dau pagina, și mai citesc puțin. Să-mi treacă.
Alina Nedelcu
Se numea Trandafirul. Și era fix lângă un cinematograf gri și lugubru. Avea dozator de bragă. Și prăjituri cu frișcă Boema și Dunăreana. A venit Revoluția și au transformat-o în pizzerie-cafenea, i-au răpit aerul inocent de cofetărie. Acolo chiuleam cel mai des în timpul liceului. Din banii de pachet pentru patru zile abia făceam de un cappuccino făcut, după tejghea, din apă călduță și un plic de 3 în 1. Trandafirul e acum un studio de developat poze. Intri și te năpădește de dorul de tinerețe.
