Când eram mic și sălbatic ca un câine bătut, mama n-avea nimic, doar nervi și o pereche de cercei de aur primiți de la fostul soț, bețiv și plin de păcate. Într-o zi i-a scos și i-a împins peste tejgheaua amanetului de parcă erau din plastic. Țin minte că fața ei n-a mișcat deloc. Apoi m-a dus la cofetărie. O amandină și un suc la dozator. Ne-am așezat pe bordură. Și-a aprins țigara cu mâinile tremurânde. Eh, asta-i bogăția, nu? N-am știut atunci, dar aia era iubire și ea era destul de săracă încât să și-o permită.
Cecilia Fofiu
Cam greu cu măritișul azi. Mătușile, ațâțate de mami, au sondat piața și l-au selectat pe Fane. Mai tomnatic, spune tușa Mia, dar are carieră, casă și Lăstun. Nu fac mofturi, zic, suficient să aibă toate țiglele pe casă. Stabilim întâlnirea în parc, fără tura-vura. Eu blondă, el mustață pe oală. Apare. Simpatic, gândesc. Îmi pupă mâna galant și pornim agale pe alei. Sporovăiește într-una și mă invită pe bancă. Desface un carton oferindu-mi tandru o broscuță de cofetărie. O să-ți fac mormoloci, promit eu emoționată.
Camil Popescu
Venea în pauze în curtea școlii și ne controla de bani. Era mai mare și n-avea nimeni curaj să-l înfrunte. Eu îmi ascundeam monedele în șosete, la distanță una de alta, să nu se audă clinchetul lor când mă punea să sar. Într-o zi, când am ieșit de la ore, l-am văzut buzunărindu-i pe alții. Aveam patru lei în haină și uitasem să-i ascund. Am rupt-o la fugă spre ieșirea din curte, iar el după mine. Am trecut strada și-am intrat în cofetăria de lângă. Am cerut un Televizor și l-am înfulecat rapid până să vadă.
