După ce a murit mamaia, la un timp, am început să o visez. Mă întreba ce mai fac, de ce sunt supărată. Nu-mi amintesc să-i fi răspuns în vis. Am fost la biserică și am aprins niște lumânări. Mi s-a arătat iar în vis. Am dat de pomană și mi-am cumpărat niște mărgele galbene așa cum îi plăcea ei să poarte. De ce ești supărată, draga bunicii? Sunt supărată că am fost la țară și acoperișul casei tale s-a prăbușit și părul cel bătrân încă plânge după tine. Am încercat să-ți vorbesc, dar nu m-ai auzit.
Andreea Marza
O sună de obicei când are probleme. Ea știe asta. Este acolo 24 de ore din 24. Always on duty. Ultima dată voia bani. Hai, iubita... încă o doză și mă las, a zis. Dependență și dragoste necondiționată. Din partea ei. Ce romantic. Așa a învățat că e normal. Normalul anormal care o îmbolnăvește ca o cangrenă. Poate ar trebui să-și schimbe numărul de telefon. Ceva cu 112. O bufnește râsul. Trăgând trollerul după ea, cu cealaltă mână butonează telefonul. Airplane mode. Block number. Cade puțin pe gânduri. Delete number.
Ionuț Morariu
La fel cum pentru un trup asemenea unui templu frumos zugrăvit asuzi din greu, trudnic e și drumul spre o inimă neprihănită. Așa mi-am zis întru sine și singur mi-am dat canon. Mănânc doar untdelemn și fructe de mare. Mi-am înfrânat chiar și limba cea repede grăitoare de rele. În zadar tot chinul. Foamea nu-mi dă pace. Sufletul mi-e tot mai năpădit de patimi. Altfel de post se cere, mi-a zis un duhovnic AI. Telefonic. Și doar ca să vă adeveresc și vouă, l-am suspendat. Temporar.
