Bunicule, tare vă admir pe tine și pe bunica; aveți 40 de ani de căsătorie și vă înțelegeți foarte bine. Mama și tata se ceartă tot timpul și sunt împreună doar de 14, iar la mine în clasă mai bine de jumătate dintre colegii mei au părinții divorțați. Cum ați reușit voi performanța asta? Ei, nepoate, e vorba de respect reciproc, iar ăsta se clădește în timp. Bine, bine, dar când buna se supără și țipă, cum faci să detensionezi situația? Atunci, nepoate, intervine înțelepciunea - mă fac că n-aud.
Dorin Vasile
Mia locuia la unu, iar eu la trei. Era mai mare ca mine și nu știa nicio poveste. I le citeam eu prin țeava de la calorifer. Inventasem un cod numai al nostru, pentru că nea Costel, de la doi, fusese la transmisiuni și cunoștea Morse. Uneori o vedeam pe geam cum pleacă la școală. Îi făceam cu mâna, dar nu mă vedea niciodată. După debranșare, nea Costel a luat flexul și a tăiat toate țevile din apartament. Mia? N-am mai auzit de ea. Țeava e rece, încă întreagă. Dacă bate cineva, o să răspund. Promit.
Ana-Maria Butuza
Încă o sun. De obicei, seara. Prelungesc abonamentul ca o recidivă. Cu un pahar de vin mă retrag în grădină. Apelez. Robotul, bună, nu pot răspunde acum, lasă un mesaj. Vocea ei, caldă, pansament. Îi povestesc tot. Că mă paște depresia. Că i-a înflorit mălinul. Mi-o închipui la celălalt capăt. Că mă așteaptă. Îi simt mirosul, atingerea. Cred că a venit timpul să mă opresc. Apoi regret. Sun. Numărul nu mai este alocat. Îmi aprind o țigară. Lasă-mă, mamă. Aia nu. Cealaltă nu. La ce ți-a folosit că nu ai fumat?
