Trăia în Cișmigiu, avea un aparat vechi, cu placă, mare cât un geamantan și haine la fel de vechi. Făcea poze ieftine și toți plecau fericiți, cu chipul colorat în sepia. Poliția n-a înțeles niciodată cum de la un simplu click cei fotografiati plecau pe picioare, dar ajungeau acasă niște păpuși de cârpă, niște saci goi de piele și carne. Când fotograful a murit, poliția i-a desfăcut trecutul în bucăți, i-a demontat aparatul și abia atunci au descoperit în camera obscură sufletele lor zgribulite.
Elena Fermuș
Avea șase ani când a primit în dar de la Moș Nicolae un binoclu de jucărie. De parcă i-a citit gândul. Și nu numai ei, toți colegii-frățiori din orfelinat primiseră dulce și jucăria dorită. O vreme și-a păstrat cadoul neatins, sub pernă, lângă o iconiță. Aștepta vara, pentru că vara stelele strălucesc aproape. Și-avea să vadă mai bine sufletul din ele, atunci când va fi s-alerge cu ochii pe cer, prin binoclul de sub pernă. Ea suflet căuta. Stele cu suflet. Două, atât. O stea-mamă și o stea-tată.
David Brescan
Pulberea de magneziu se aprinse cu o lumină orbitoare. Lady Ashcroft se prăbuși de pe scaun. Soțul ei se repezi spre ea. St. Germain ieși de sub pânza aparatului de fotografiat. Nu vă faceți griji, nu a murit. Doar doarme. Peste un timp se întoarse din camera obscură și îi înmână fotografia proaspăt developată lui Sir Ashcroft. Imaginea soției se zbătea cu strigăte mute să iasă de sub sticla protectoare. Dorința ei era să rămână veșnic tânără, și așa va rămâne până veți sparge fotografia ca să o treziți.
