Într-o oarecare zi de vară, cum stăteam eu cu vaca în grădină, privind-o cum rumegă liniștită și filosofam în gând la condiția umană comparativ cu cea bovină, văd o umbră zvârlindu-se din cer deasupra noastră și nu apuc să strig fugiți, ne atacă parașutiștii dușmani, că și văd în prunul meu cel mai rodnic prăbușindu-se un parapantist. Ăsta, tot zgâriat, descâlcindu-se dintre ațe, zise să-ți dea Dumnezeu sănătate c-ai pus prunul aici. No, vezi, zic eu, dar ar fi bine să rămână și prune după tine, anul ăsta.
Bogdan Caranfilof
Profesorul Gogu Bănulescu a pășit ferm în cancelaria școlii în care activa și a găsit-o plină. Profesorii se pregăteau de ședință. A simțit că era momentul. Deși mai era o zi până la plata salariilor, și-a încercat norocul. A întrebat dacă poate să îi schimbe cineva o sută de lei. Toate privirile s-au întors spre el. Se simțea în aer admirația. Era adulat, venerat, zeificat. Unele profesoare îl vedeau ca pe un Superman autohton, altele ca pe un personaj mitologic. A fost momentul de glorie al vieții sale anoste.
Răzvan Drăgoi
Beau. Sunt, categoric, Beatman forever. Am, permanent, ochii împăinjeniți de la somn și mahmureală. Cred că sunt destul de Omul Păianjen, fără să fiu foarte sigur de faza cu omul. Din același motiv, mi se spune adesea Superman. Tehnic, îmi pun atât chiloți, cât și pantaloni, dar mai încurc ordinea. Sunt încurajat și de șef, mereu îmi spune că semăn cu Superman, de fiecare dată îmi spune că sunt pe cale să fiu zburat de la serviciu. Dar eu reușesc să nu rămân vreodată același. Sunt un Tranformer.
