După ce învățătoarea i-a pus coronița pe cap, băiatul meu a spus cu voce tare: Eu am un supererou, de-aia învăț bine. M-a învățat să merg pe bicicletă, într-o vară m-a scos din valurile care mă duceau la fund, l-a omorât pe bau-bau care se tot furișa sub pat, m-a dus cu avionul, repară prize, robineți, bate cuie. Mama mea e Supermanul meu. Din spatele clasei, eu îmi șterg o lacrimă. Ce bine că, în noaptea aceea la Roma, italianului i s-a spart prezervativul. N-aș fi aflat niciodată cât de puternică sunt.
Lucian Pătru
Fu o secetă de n-aveai apă nici cât să îneci un gândac de Idaho și a patruzecea zi de când paparudele se fâțâiau prin zonă agitând crengi de mesteacăn, fără nicio izbândă. Credeau că Dumnezeu îi uitase, și chiar așa era, El fiind prins într-o chermeză cu toți zeii, dădea pe gât nectar după nectar, de cel mai bun soi, de secară. La un moment dat paharul se umplu și potop fu, iar pe-o columnă, ce și azi dăinuie, se pot vedea săpate în piatră, ogașe eterne, numele acelor paparude. Numele de fată, cine le-ar mai fi luat?
Arthur Ianoși
Iarna se numără supereroii, îi vezi cum pică, unul câte unul, pe derdelușul emoțional situat la granița dintre datorie și epuizare. Paranoia că nevastă-sa îl înșală l-a făcut pe John s-o ia pe aceasta și să se mute în alt oraș, hăt departe, să tot fi fost vreo 500 de km. Nu i-a venit să creadă cât noroc a avut, când grădinarul i-a urmat la scurt timp. E greu să găsești oameni muncitori, exact cum l-a găsit el pe Juan, în Decembrie, însămânțându-i consoarta. Greșeala lui, datoria grădinarului.
