Noaptea coborâse joi pe la orele 20 și nu se lăsase dusă nici până luni la amiază, când Maria de Alvear a ieșit din casă și a spus cu glas tremurat: săracul, uite-l cum suferă. Cine, unde, cum, au răsărit glasurile din jur. Maria i-a dus la copacii ce străjuiau catedrala și le-a arătat unde să pipăie. Un bărbat, un bărbat gol, un bărbat gol cu aripi uriașe, au spus ei înfiorați pe măsură ce degetele atingeau trupul. Când i-au desprins aripile din ramuri îngerul s-a înălțat și cerul s-a limpezit.
Ana Maria Dobre-Nir
Pe plajă, vântul aducea sare și nisip în priviri. Eroul și antieroul s-au apropiat fără nume, fără vină. Trupurile lor androgine se căutau în dans, cu mișcări care sfidau începutul și sfârșitul. Când buzele li s-au atins, nu mai era bine sau rău, ci doar piele, ardere, abandon. Dansul a devenit război, palme ca arme, coapse ca lanțuri, respirații frânte ca declarații de armistițiu. Umbrele lor se contopeau pe nisip ca un pact uitat de zei. În întuneric, iubirea și ura se contopeau într-o formă perfectă de haos.
Mona Zelenco
Cu vorbe meșteșugite, în miezul amurgului, bunica îmi alimenta imaginația cu povești despre Feți Frumoși ce-și pavau căutările inițiatice cu victorii asupra răului interior, și, purificați, soseau pe cai albi, încărcați de iubire veșnică, spre salvări miraculoase. Mi-au trebuit trei divorțuri, zeci de bătăi, tratamente și medicamente ca să rezolv trauma provocată de dezamăgirile induse de așteptările legate de bărbatul perfect, proiectate de poveștile copilăriei. Astăzi, singură, mă simt fericită. Poți fi erou și pentru o zi.
