Nu mai cerși mă la tac-tu. La frate-tu. Ei a muncit pentru ce are. Crezi că banii crește în copaci? Se muncește. Un pic aici, un pic acolo. Unii se uită la tine. Tu te uiți la ei. Fără frică. Ei nu știe ce știi tu. Dacă începi de mic ajungi departe. Aici nu e ca la noi, e mult de muncă. Se câștigă bine cât e turiști. Până la anu' dacă te pricepi, iei merțu. La început faci munca de jos. Filezi, dai ponturi. Apoi bagi tu mâna. Apoi iei 2-3 fete și nu te mai omori tu cu munca. Decât bei, mănânci, încasezi.
Dana Popescu
Ziua-mi începe cu oglinda care-mi spune că sunt urâtă. Nu o contrazic. Pentru că sunt. Ajung la serviciu. Teancul de dosare nerezolvate îmi spune același lucru în fiecare zi. Că sunt incapabilă. Și nu zic nu. Pentru că sunt. Primesc mesaj de la mama. Care-mi spune că n-am mai sunat-o de câteva zile. Nu-i răspund. Pentru că sunt o fiică rea. Telefonul piuie amintindu-mi că trebuie să ajung la premierea copiilor. Îl opresc. Pentru că sunt o mamă absentă. Îmi termin ziua mizerabilă în bar. Pentru că vreau să nu simt.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Mă ascund aici, în cei patru metri pătrați unde pot să-mi aud gândurile. Mă ghemuiesc între cadă și mașina de spălat, închid ochii, vreau să dispar, să fiu altcineva, altundeva. Uneori dau drumul la apă și plâng cu fruntea lipită de chiuvetă, alteori mă iau în brațe și-mi spun că vor veni și zile bune. Cel mai adesea mă biciuiesc cu sete. De ce-ai făcut asta, de ce-ai spus cealaltă, ești o catastrofă, nu te descurci. Mă ridic fără să mă privesc în oglindă, descui ușa și ies când trei voci mici strigă de zor: mama?
