Munca nu omoară pe nimeni, mă încredința venerabilul meu unchi în timp ce trecea cifre mărunte într-un registru plin cu tabele desenate de mână. Dar după muncă trebuie să urmeze desfătarea. Și-mi făcea complice cu ochiul. Apoi se îmbrăca frumos, lua bastonul de bambus și ieșea fredonând un început de romanță. Mult timp n-am știut unde merge. După ce inima lui a încetat să bată, am aflat că se întâmplase chiar acolo, în dosul unei ferestre cu mușcate. Din prea multă dragoste, spuneau unii. Și râdeau cu subînțeles.
Monica Aldea
Jderul cel Mititel lâncezea ostenit. Aracan di mini, m-or dovedit trebușoarele săptămâna aista. Soarele-i sus și azvârle suliți di foc. Uitai și ochelarii ceia de-i adusei din Țarigrad. Jupânița nu se zărește cu merinde. Pesemne că iară s-o hârjonit cu mămuca Ilisafta și-o pârjolit, sărmana, poalele-n brâu. Om mânca iar perje-n glod. Mâine-i sâmbătă și-s gata vlăguit. Pârcălabe, parcă nu a hi rost de luptă azi. De-or năvăli turcii și întreabă tătuca, nu-s. Mă duc să trag de coadă iapa lui Vodă.
Marian Benone Mihai
Burnout-ul e premiul de consolare pentru hamsterul corporatist, roata se învârte, tu nu, dar facturile vin, colegii râd, tu plângi, șeful cere, tu tremuri, deadline-ul urlă, tu șoptești, ai visat cândva să salvezi lumea, acum salvezi PDF-uri, cu nervii zdrențe, cu sufletul ghem, îți iei concediu ca să dormi, dormi să uiți, uiți ca să reziști, și totuși revii, fidel slujbei, fidel iadului, fidel salariului, că altfel mori, dar mai lent, mai acceptabil social, cu bilet de metrou, absențe motivate și praf pe suflet.
