Ploua greu și cenușiu, o zi de noiembrie în mijlocul verii. Stăteau la marginea parcului, sub umbrela roșie. El avea ochii mari și îngroziți, se întâmpla în sfârșit ce știuse mereu că se va întâmpla. Nu-i deslușea cuvintele, dar citea pe fața ei sfârșitul și disprețul. Nu sta ca mutul, l-a scuturat ea. A început s-o audă, deși nu s-a bucurat, relația noastră a ars prea repede, am epuizat-o, îi trebuie o vacanță. Relație în burnout, a râs el, de ce a râs? Ea a pufnit și a plecat, cu umbrela ca o rană printre copaci.
Florentina Ghițescu
Am câștigat la loto. Mult. Mi-am dat demisia de la serviciu a doua zi. Am stat perioada de preaviz, e bine să lași loc de bună ziua. Eram eu bogată, dar nu știi niciodată cum se întâlnește om cu om. Vorba aia se întâlnește munte cu munte, darămite. Dar nu am ales muntele, am ales marea. Mi-am luat o casă pe o insulă mică. E cu vedere la mare din toate părțile, să mă satur. În fiecare zi merg la plajă. Citesc mult. Am reușit să termin cărțile care așteptau pensia. Doar că am obosit. O fi burnout?
Sara Ungureanu
Pierduse deja numărul orelor. Era a șaptea gardă pe luna asta, așa că intrase pe pilot automat. Un energizant aseară, încă două peste noapte și o cafea mai târziu, ieși din spital cu ochii larg deschiși, tânjind după somn. Nici măcar nu semnase în numele lui fișele, căci nu trebuia să fie acolo. Nimeni nu știe, nimeni nu zice, nimeni nu doarme. Patul îl găsi nefăcut, așa cum îl lăsase. Stau jos câteva minute, își zise rezemându-se de pat. Două zile mai târziu, îl găsiră vecinii, pentru prima dată odihnit.
