Trebuie să dorm. Sunt plină de sânge. Să fac un duș. Nu am când. Operăm de patruzeci și opt de ore. De când TIR-ul a intrat în microbuzul cu copii. Șoferul a adormit la volan. Obosit. Și eu sunt. Să dorm. Încă unul și gata. Intru în sală. Am ieșit. Au trecut trei ore. Trebuie să dorm. Mă așteaptă părinții. Le spun. Plâng. De fericire. Ei. Mie îmi tremură mâinile. Trebuie să dorm. Să ajung acasă. Nu ajung. Caut un pat. Chiar dacă e pat mobil. Chiar dacă e pe hol. Mâine, mă uit la ceas, adică azi, să fiu odihnită. Adorm?
Mihaela Scânteie
Vali ațipise cu capul în piept. L-a trezit vibrația telefonului. Ajungi la cină, întreba Mara. Vali lucra aproximativ 14 ore pe zi. Era plătit foarte bine. Marei și copiilor nu le lipsea nimic niciodată. Era vineri seară ora 21.30 când a stins monitorul, și-a adunat câteva hârtii și a plecat către casă. Hai că poate îi mai lasă la desene și îi prind treji, că mâine e sâmbătă, se gândea în timp ce băga cheile în contact. Poate dorm si eu mai mult. Poate dorm cu ei. Cu gândul ăsta a ațipit. Nici nu a simțit impactul.
Nic Ularu
Ce e aia bărnaut? Adică sunt obosit rău că nu dorm de trei nopți. Păi zi mă așa; ia fă tu zece flotări că-ți trece. Auzi la el bărnaut. Păi așa zice americanii, dom' plutonier. Treaba lor, ei zice și praivăt în loc de soldat și privată înseamnă latrină, bă. Adică io să-ți zic ție latrină Năstase, la ordin? Rânjește satisfăcut. Privat Năstase se ridică gâfâind. Dom' plutonier, încerc și io să învăț engleză. Păi învață mă și tu cuvinte frumoase ca biutiful, fac iu, hau maci, sau haidiched cum mă salută locotenentu' lor.
