Sunt cu șeful. Stăm la rând, Sunt mulți. Mai codit apoi direct îi spun, că eu nu vreau să urc. Că mi-s bine aici jos, cu iarbă vie sub picior. Acolo sus iarba e artificială, așa am auzit. Totul are un preț - zice, și-mi dă să-i țin mapa, să se poată căuta prin buzunare. E mulțumit, realizări, obediență, replicare, obligații, n-a uitat nimic. Ascensorul social a sosit. În îmbulzeală el intră, eu nu. Și plâng. Mapa, în care-și ține adolescența, vise, autentice bucurii, a rămas la mine. L-ar fi ajutat când e obosit.
Eugenia Crainic
Ce caută nemernicul ăsta aici, doar știu toți că tot ce are mi se datorează, că și-a clădit viața pe zilele și nopțile mele nedormite, cu mintea afundată în afacerile lui, în prosperitatea lui, nici măcar cele trei ore pe noapte în care dormeam fără să-i aud vocea și veșnicele nemulțumiri nu îmi aparțineau, erau tot ale lui, cerebelul îmi plutea în lichid îmbibat cu voile lui, necesitățile lui, cererile lui, toate ale lui, acum mă privește buimac, măcar să-mi alunge musca asta de pe giulgiu.
Cecilia Fofiu
Trecuse prin palmele mici milioane de pui, pentru sexare. Apuca patru, scruta dosurile și separa puicuțe de cocoșei pe benzi gălbenite de piscuiri. De ce nu pleci Mario de aici, mai întreba câte-o răsărită. Mi s-a urât, dar nu am carte, oriunde se cere calculator. După tură făcea duș gratis la fermă și pleca la cămin. Ațipea la televizor ca babele și visa cu pui. Noroc cu Nelu, de la pază, a cerut-o de nevastă. După cununie, de vor fi sănătoși, el îi va aranja muncă ușoară, să spele vase undeva, la o cantină mare.
