Nu-i mai târșâiam pantofii aurii pe ascuns și o ajutam la toate, cât că mai mult o încurcam. Mereu trenă prin casă după ea, când mă mai observa, mă mângâia absentă. Eu voiam mai mult. Ești mare, șoptea și mă îndepărta lin. La culcare mă rugam Îngerașului să o ocrotească. Când tati, cu o pungă cu cireșe și un buchet mare, a sunat iar la ușă, am deschis repede. Din spate, mami, înlemnită, m-a privit aspru. Atunci am hotărât eu, știu că îl iubești, să îl primim înapoi. Au râs amândoi, dar eu m-am stricat rău la burtică.
Iulia Stavre
Când cortegiul ieși din biserică, clopotul bătu. Deasupra turlei, elicopterul SMURD se înălța și-l transporta pe fiul supraviețuitor spre o operație complicată. Tatăl și cei doi îngeri s-au ridicat în urma elicopterului până la spital. În sala de operație, tatăl s-a ascuns în dosul unui proiector. Îngerii au plecat să-l înduplece pe Dumnezeu. Când monitorul a început să deseneze curbe sinuoase, tatăl ieși, încadrat de cei doi. Îl va aștepta peste timp, într-o poiană. Sânzienele vor dansa cu cireșe la urechi.
Răzvan Dițescu
Mama spunea că cireșele-s suferințe ambalate frumos și că se coc când începe sfârșitul. Sfârșitul școlii. Sfârșitul copilăriei. Sfârșitul inocenței. Așa că veniți la cireșe. Aduceți scări. Aduceți foame. Luați rușinea, regretele și fricile și îngropați-le sub rădăcini. Pomul le va transforma în dureri înveșmântate gustos. Apoi aveți două opțiuni: fie mâncați pulpa zemoasă și scuipați sâmburele suferinței, fie le înghițiți pe amândouă. Veniți la cireșe. Pomul nu judecă. Doar vă oferă o alternativă.
