Terminasem clasa a zecea, eram tineri și proști. Trei fete și trei băieți, am aruncat caietele și am fugit la mare. Ne rușinam de trupurile noastre, credeam că suntem urâți și am intrat în valuri îmbrăcați. Hainele ni s-au lipit de trup, băieții ne mâncau din ochi și nu-și dezlipeau privirile de sânii tari. Apa era rece, sfârcurile împungeau prin tricou, băieții chicoteau și-și cărau amical pumni, neștiind ce altceva să facă. Mi-e poftă de cireșe, a strigat unul dintre ei și, nu știu de ce, ne-am rușinat cu toții.
Elena Fermuș
În anul acela cireșii îi înfloriseră ca niciodată. Mii și mii de flori, de parcă Dumnezeu se făcuse cireșar, uitând de alte treburi. Și din flori a făcut roade. Femeia plănuise ca toți banii strânși din vânzarea lor, să fie pentru majoratul nepoatei. La oraș, cu baloane și artificii până sus în cer, la mama ei. Dar alta a fost voia Domnului. Și-n sat s-a tras clopot de-nmormântare. În anul acela fata și-a vândut singură roadele. Cu banii avea să facă pomeniri bunicii, așa cum îi creștinește. Veniți de luați cireșe.
Dan Banu
S-au copt cireșele, facem chef, a chiuit un tânăr lung cât toate zilele, cu coamă deasă. În urma lui o codană cu pielea fină se codea să-l urmeze. În jumătate de oră însă nu mai era loc să arunci o vorbă. Se mânca, se fuma, se dansa. Ace Frehley, Cherry Medicine, era hitul zilei. Când un vierme cărunt din cireașa vecină a bătut la ușă în miezul nopții cerându-le să dea muzica mai încet, omizile cele tinere au râs, au scuipat sâmburele în farfuria lunii și s-au prins braț la braț la braț la braț.
