Așa a zis și bunica: haideți, mamă, că s-au copt. M-am cățărat cu nostalgia copilăriei trecute, în spate. Nicăieri nu găsești o cireașă mai bună decât cea pe care o rupi cu mâna ta și o duci prăfuită la gură. Pământul se clatină sub picioare iar creanga de sub mine era prea mică sau eu devenisem prea mare. Când am coborât aveam un ochi rănit. Ai vrut tu să aduci timpul înapoi, a strigat tata. Nimeni nu rămâne nepedepsit. Am scos fructele din buzunare și am rânjit fericită. Se înșelase. Mai păcălisem timpul o dată.
Rozalia Cristea
Alo, aici Mița. Da, aici șefa de la Livada de Cireși Amari din Baldana. Nu avem cireșe. Păcat, zice Mița. Mâine venim și facem nunta în livadă. A doua zi, dis de dimineață, sosesc căruțele cu coviltir din care se descărcat ceaunele, un bou, un porc și multe găini. Se pune cortul, se sacrifică animalele, se taie doi cireși pentru surcele, se încing grătarele, se fierbe, se coace, se bea, se țipă și trei zile se chiuie și se dansează. Totuși, n-ai o cireșică pentru tort, întreabă piranda. Am de ceară, răspunde gazda.
Andra Toropoc
Gemenii adorau fructele verii. Când erau mici se cățărau în pomii vecinilor să-și ostoiască pofta și nu o dată au fost prinși. Fugeau râzând și ispitele pietroase le cădeau din buzunare iar altele fluturau agățate la urechi. Azi poartă câte-un cercel roșu și așteaptă seara ca să-și stingă setea de fructe-perechi la păcănele. O babă îi îmbie: m-ajutați la cules, luați și voi cât vreți. Le sticlesc ochii, dar nu se-ndură să muncească. Nu putem, azi sunt Sânzienele, spun și trag puternic de manetă.
