Dimineaţă pierdută

dimineaţă pierdută de marţi
dimineaţă în care priveşti marile case albe scurgându-se
de-a lungul bulevardului asemenea unor vapoare
de hârtie dimineaţă în care-ţi striveşti sub tălpi
amintirile toate fotografia de familie primul
sărut şi prima iubire căţelul de pluş biblioteca
manualul de limba română şi bicicleta de care
îngerii acum nu se mai pot despărţi mai apoi
primul vers pe care nu ştii cine ţi l-a dictat totul
scurs până în această obişnuită dimineaţă de
marţi în care te întrebi dacă lumina
există cu adevărat în care formele
şi culorile amintirilor se amestecă în
spatele ochilor acolo unde memoria
ca o târfă de lux este gata să te înşele
din nou clădindu-ţi o viaţă fictivă
o existenţă iluzorie.