Am cuțit american, Benchmade Bushcrafter 162. Am gută subțire, pentru capcane și pescuit. Ac și ață chirurgicală, pentru eventualele răni. Cort impermeabil, folie de supraviețuire, filtru de apă, generator electric, radio cu baterii, walkie-talkie, lanternă militară, brățară paracord. Amnar. Iască. Aragaz de camping. Fierăstrău. Vârf de lance tip Bushman, de la Cold Steel. Toate astea, în caz că vin rușii. Tu cum te-ai pregătit? Surâse. Deschise ușa de la beci. Tone de vodkă. Și rușii nicăieri.
Ioana Clara Enescu
Voiam să-l întreb cât e haina din blană de ren la care mă uitam când a venit spre mine, dar m-am trezit că-i spun ce mult îmi place Nordul pe care îl văd prima oară. Unde îmi duc eu renii vara e și mai frumos, mi-a zis, arătându-mi, pe telefon, un punct aflat mult dincolo de Cercul Polar. Mie îmi place vara altundeva, i-am răspuns râzând. În Creta, precis, a zis apăsat, de parcă m-ar cunoaște ca pe renii lui. L-am auzit, apoi, ca prin vis: am fost și eu acolo, o dată. Aș fi murit, dacă aș mai fi stat o zi în plus.
Răzvan Dițescu
Nimeni nu-ți spune că urina îți poate salva viața. Nimeni nu-ți spune că o broască vie poate părea un dineu. Asta e natura. Natura nu e Instagram cu filtre și inimioare. Natura e febră, mușcături și viermi. Ești viu doar cât poți suporta. Prima noapte e frig. A doua e teroare. A treia e recunoaștere. A patra poate fi ultima. Natura te învață să fii animal, nu poet. Nu contează ce știi, ci cât poți mesteca fără să vomiți. Și cât de repede înveți că nimic nu e dezgustător când e ultima ta opțiune.
