Mario nu e totuși chiar un nimeni. La concursul de călărit găini a câștigat Aurel, că erau găinile lui și sigur le-a dresat. La cel de cărat găleți cu apă a câștigat Dani, că a cărat oi în spate de la 7 ani. Mario va supraviețui 5 zile doar cu un cuțit, o pătură și o brichetă. Își luă cu emfază rucsacul, lăsând-o pe mamă plângând. Mă voi întoarce bărbat, strigă din capul uliței. În rucsac, mama îi pusese bani, o halcă de carne, 2 pâini și o sticlă de țuică. Nu-i așa, nu poți supraviețui dacă mori de foame.
Monica Aldea
Mutu și Leana mână oile, darul lor de nuntă. În loc de lună de miere, voiaj de transhumanță. Bărbate, nu ajungem la stână până la asfințit. Drumu-i greu și oile bezmetice. De două ceasuri, tot la poalele muntelui. El le duce spre cărare, ea le gonește înapoi. Nevastă, duc eu oile baciului. Pădurarul, gigolo rural, îi oprește. Doamna rămâne cu mine. Încalcă protocolul silvic, e încălțată inadecvat. Mutu urcă anevoie panta. De sus aude râsul vesel al consoartei. Supraviețuiește fiecare cum poate.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Când te-am cunoscut m-am speriat. Erai o natură sălbatică, iar eu uram ieșitul în natură și habar nu aveam de tehnicile de supraviețuire. Am respirat, adânc, mi-am alungat panica și mi-am căutat adăpost sub umărul tău. Apă de izvor îți era privirea aplecată asupra mea, foc mocnit mi-ai aprins sub coaste cu o singură atingere, respirația ta îmi era hrană și era liniște. Atât de multă liniște. Târziu am observat fumul gros și greu ce se ridica din tine ca un semnal de ajutor. Am plecat. Gata cu natura. Iubesc orașul.
