Când și-a dat seama că s-a rătăcit, s-a speriat. A mers zile în șir până a ajuns la lacul din inima pădurii. Acolo a văzut-o. Era înaltă și mlădioasă, cu părul prins în cosițe lungi până la șold și avea pe cap o coroniță de flori. Și tu te-ai rătăcit? Fata a râs. Se poate spune și așa. Cerul se desface doar o noapte pe an pentru ca noi să coborâm și să urcăm. Pot să șed lângă tine? L-au găsit fix după un an. Cum m-ați găsit, a întrebat. Ne-a adus steaua, au arătat ei înspre cer. Fata nu mai era.
Ana Ludușan
Halima zburdă prin colbul dintre colibele din satul ei din Africa. Aseară a adormit în cuvintele fermecate ale tatălui, a auzit și cântecele îngânate ale mamei în timp ce pregătea mâncarea, foșnetul acaciei. Merge la școală. Deodată aude împușcături, fuge, din spate o ajunge o mașină, un braț puternic o înhață și o aruncă în coviltirul unui camion. Trec în mare viteză prin foc de mitralieră. Se opresc într-un parc. Silesc toți pasagerii să coboare. Sunt împușcați, printre ei doi frați de-ai ei. Pe ea au violat-o.
Monica Bologa
După ce-ai plecat, m-am dus în pădure. Ziua mâncam ace de pin, beam ploaia din scoarță și așteptam apusul ca pe un verdict care nu venea. În a opta zi am început să vorbesc cu un urs. Avea ochii tăi, atunci când te prefăceai că mă asculți. În noaptea a zecea, mi-a înfipt gheara în piept și a scos durerea - un lucru mic, care încă se zbătea. A înghițit-o fără să clipească. Dimineață, m-am întors în oraș, eliberată. Acum, când trec pe stradă, câinii se dau în lături. Iar sub unghii, tot mai des, găsesc pământ.
