Eram antrenat, însă tipa asta new-entry în haremul dorințelor mele mă exaspera. Își încorda lira și-mi trimitea metafore-n rime, de simțeam cum fac diabet. Obosisem de glu-glu, de ierburi presate și de labirintul ei de idei, sentimente și alte nimicuri, încât am decis s-o părăsesc. M-am dus la ea să-i spun adio, tocmai gătea și mirosea bine, nu a prăjiturici ci a cartofi prăjiți și mici. Cum de știuse brusc ce-mi trebuie este un mister, probabil eternul feminin i-a fost sfetnic bun de data asta.
Florentina Ghițescu
Am plecat pe motor în lume. Am trecut prin Bulgaria, Grecia, Albania. Dorm pe unde apuc într-un hamac. Găsesc un loc cu priveliște sub cerul înstelat și îmi spun povești. Nu eu, cerul și licuricii. Nu știu când deschid ochii noaptea dacă sunt ochii cerului sau ai pământului. Se spune că nu ai parte decât de un apus pe zi. Și eu nu ratez nici unul. Am un singur regret, că nu am cu cine să împărtășesc emoțiile care mă cuprind. Câteodată, când te umpli de frumos începe să dea pe dinafară.
Iulia Stavre
Drumeția s-a transformat în iad când, în zgomotul infernal al primului tunet, glezna mi-a trosnit și am alunecat în hău. M-am zdrelit de stânci, tufișuri aspre atenuau căderea, m-am rostogolit țipând până când m-am oprit pe un platou cu mușchi, la jumătatea prăpastiei. Picăturile de ploaie se amestecau cu lacrimile. Priveam cerul cenușiu crăpat de cuțite dureroase, ascuțite ce-mi înțepau corpul. Zbaterea mi-a devenit ploaie și fulger, vijelie și vuiet. Pe targa salvatorilor, inima îmi bătea în glezna rănită.
