Bogdan știa că la prima oră de română din toamnă li se va cere o compunere despre cum și-au petrecut vacanța de vară. Așa că a început-o din august. I-a venit ideea când călătorea cu trenul de la Călărași la București, unde s-a dus la un spital mai mare decât cel de acasă, pentru niște analize. Acolo l-au tuns scurt de tot și parcă l-a obosit drumul, că i-a fost somn mai mereu. Pe caietul de desene, l-a schițat pe Mickey Mouse stând pe un pat, iar pe cel dictando a scris că a fost la Disneyland.
Monica Bologa
Pe șanțul din fața casei vechi, femeia își ține copilul în brațe și povestește: Trenul avea fotolii de catifea, farfurii de porțelan și oameni care vorbeau șapte limbi. Am mâncat pește cu sos alb și-am dormit lângă o prințesă. Copilul o soarbe din priviri, cu genunchii plini de colb. Noaptea, și-a făcut bagajul și-a plecat. Dimineața, femeia l-a căutat peste tot. Un bătrân l-a găsit la gară, tremurând pe peron, între două valize mici: Plec în Franța, nenea; o să cunosc niște prințese. Băiete, vin și eu cu tine.
Iulia Biro
Se trezește în spital. Ține minte doar că a ajuns cu săpatul la capătul rândului de cartofi, a văzut totul vălurindu-se, apoi s-a întunecat. Insolație, zice doctorul. Viorel doar în cărți a auzit de asta; la ei în sat, insolația nu există. Stă în pat și are timp să se gândească: dacă există alb și negru, zi și noapte, mare și mic. Pentru vacanța lui venită cu trenul din Franța, numai muncă și piele arsă de soare, cum o fi vacanța venită cu trenul din România pe care a primit-o, la schimb, cineva din Franța?
