Picioarele frumos bronzate, fusta mulată și pălăria cu bor răsfrânt atrag atenția multora în Gare Montparnasse. Apasă mânerul trollerului Louis Vuitton și urcă în vagonul TGV. Neobservat, taman când să pornească trenul, urcă și dumnealui, mai să fie strivit de uși. În pas elastic, mustăcind, o caută printre călători. Parfumul fin, Chanel, îl atrage în separeul din care madame privește gânditoare peronul. Se apropie nevăzut de pantofii stiletto, face un salt, îi pișcă rapid coapsa și-i stârnește mâncărimi teribile.
Aurelian Țolescu
Acum vreo 10 ani, când am fost în Franța, șoferul taxiului care m-a dus între aeroport și gară era marocan. La gară, vânzătorul de plăcinte era turc. Conductorul trenului era de culoare, de pe undeva din Africa. În Toulouse portarul hotelului era rus și recepționerul era tunisian. Bagajistul era de origine asiatică. Șoferul autobuzului cu care m-am dus în piața centrală a orașului era egiptean. Chelnerul care m-a servit, impecabil, cu un vin de Bordeaux prost, era român. L-am întrebat: dar unde sunt francezii?
Dan Banu
S-a saturat de străinătăți, gata. N-a strâns mult, de-aia s-a și decis să vină cu trenul. Are și bagaje. Dar așa o să vadă țara. O vreme o să stea la Didina, la Bolintin, cu porcul ăla de bărbat-su și țâncii șiroindu-și mucii-n țărână. Toți îs porci c-o fluieră seara când iese în pantofi cu toc și rochie neagră pe uliță. Oh și să n-aibă nevoie de doctor. Că apă își cumpără de la cooperativă, a lor are gust de leșie. Și soarele arde ca-n cuptor. Pe la Ploiești caută deja avion. Este. Direct Paris.
