a fost la Beach, Please, după ce i-au furat telefonul. A rătăcit fără Maps, a băut cafea fără foto pe Insta și a vorbit cu o duduie fără să-i caute profilul. Din vorbă-n vorbă, a simțit că-i filează pulsul. S-a panicat. N-avea la îndemână aplicația aia cardio. Dar ea l-a liniștit cu un sărut. Și atunci a realizat. Că s-a îndrăgostit ca un analfabet digital. Așa că, în locul unei postări deștepte cu audiență generală, a scrijelit cu unghia pe o bancă un mesaj adresat universului. Iubiți. Mult și în toate pozițiile.
Irina-Ana Drobot
În copilărie, am numit cea mai frumoasă zi pe aceea în care, fiind la mare cu părinții, am mers pe o bicicleta dublă. Nu știam să merg pe bicicletă, dar așa visul a devenit realitate. Tot în copilărie, am fost impresionată de ziua pe care am petrecut-o de anul nou, privind maraton Tom și Jerry. Era vremea când în sfârșit reușisem și noi să avem televiziune prin cablu și Cartoon Network. Pe urmă au fost zilele când te-am cunoscut, când ne-am întâlnit, și de atunci fiecare zi e, pentru mine, cea mai frumoasă.
Victoria Gârlan Grigore
Știa că era aiurea, dar venise aici tocmai pentru asta. Cu inima tremurândă, flămândă după două clipe de amor, și-a amintit de ultima zi petrecută cu El, înainte ca boala să-l răpească. Nu apucase să-i spună ce simțea. Oare acum, dacă legenda era adevărată, avea o șansă să o facă? Amintirea lui secătuia visul unei iubiri imediate. A pășit în cascadă. Apa era caldă. Lumea era într-o ceață arămie. Apoi, s-a trezit în visul ei. Soarele de vară strălucea pe cer. El era pe bancă, râzând la o glumă pe care o făcuse.
