Se luaseră de tineri. N-o ceruse cu Vrei să fii, dar se treziseră vorbind despre perdele, numele copiilor, cafea și dulceață de vișine. Nunta a fost de ziua ei, la 23 de ani. Copii, dimineți calme, multe inele, încă vreo 23 de ani. O fericire ireală, înfricoșător de mare. Apoi l-a îngropat, din senin. Și-a dat jos toate inelele. Și n-a mai trăit, n-a mai băut cafea, doar a plutit între umbre de noroi. Târziu, l-a visat. Vrei să fii, a întrebat-o zâmbind. Între 2 lumi de neunit, ea trăia cea mai frumoasă zi.
Ina Moldoveanu
Pentru Ana, fetița cu trup obosit și ochi căzuți, a fost când Toby i-a lins mâinile paralizate, deși n-a simțit nimic până nu i-a atins și năsucul cârn. Atunci a fost un tremurat, un zâmbet ivit spontan pe fața crispată, o bucurie, ceva ce nu simțise niciodată. Poate așa arată râsul, dar ei nu i-a ieșit decât un sunet lugubru. Las-o în pace pe Ana, ea nu simte nimic. Nu te atinge de ea. Voia să le spună să nu-l certe pe Toby, ea simte, ea aude, ea înțelege chiar și atunci când îi zic subnormală, cretină sau gunoi.
Yuka Brevi
Parcă văd și acum fața de masă din borangic, lumânările înfipte în sfeșnice din bronz, ornate cu heruvimi grăsuni, oalele de lut pline cu drob, fripturi, ouă roșii și borș, o cruce veche și ea, cu busuioc uscat atârnat la un colț și noi toți adunați. Mă bucur că vă văd și în acest an, de Paște, spuse bunica, stând în picioare în capul mesei, cu vocea tremurând de emoție. Dar mama mielului ce-a zis?, întrebai eu din senin - mânjită de cacao pe obraji, de pe tortul dosit fără talent în cămară - stricând cheful tuturor.
