Avea un singur scop. Făcuse cercetări avansate în direcția asta și petrecuse ore nesfârșite în laboratorul improvizat din subsolul casei bunicilor. Urma să fie o descoperire epocală ce revoluționa tot ceea ce umanitatea și vecinii săi știau. Cine ar fi crezut una ca asta? Cine s-ar fi așteptat la așa ceva din partea lui? Până mai ieri nu l-ar fi luat nimeni în seamă. Unii nici astăzi nu cred că datorită cleștilor speciali creați de el, soarele a rămas suspendat în imposibilitatea de a mai apune.
Caterina Tudorache
Băi, am murit. Mă uit la el mirat. M-am trezit dimineața ca de obicei, la 6. Așa am crezut, dar berile alea de aseară. Deci era 7, dar am văzut abia peste o oră, când a întârziat și autobuzul. Aveam și ședință azi. L-am bătut pe umăr. Îmi pare rău. Stai. Mahmur, am vărsat cafeaua. Primesc alt laptop abia luni și am un proiect care arde. Off. Stai. După așa o zi, am intrat în magazin să iau alte beri. Zic să mă îmbăt iar. Le-am găsit cu reducere de 4,99 lei. Mă privi cu satisfacție și privirea în ceață. Mișto, nu?
Alex Micu
Parchetul de mahon era rece. Altceva decât pământul din coliba părinților. Ieși din cameră, pe vârfuri. Se așeză leneșă în șezlongul de pe balcon. Ieri a împlinit 23 de ani. Pedro i-a făcut cadou un inel cu diamant. Și un telefon nou. Chiar, ar trebui să își facă un selfie, ca să moară țațele din San Juanito de ciudă. O notificare. Vezi că ți-am încărcat contul. Drăguțul de Pedro. Cum îi zâmbea el din poza pe care nu putea nicicum să o scoată de pe ecran. Era născut în aceeași zi ca ea. La 70 de ani distanță.
