Olga își scoase mănușile, își scutură buclele și se așeză picior peste picior. Bărbații din cafenea îi urmăriră hipnotizați mișcările tacticoase, apoi reveniră la ale lor după primul rotocol de fum trimis în aer de buzele Olgăi. Din colțul opus, Mircea așteptă în zadar o privire fugară din partea femeii. Olga despături pătrățelul de hârtie galbenă de sub scrumieră, analiză cu atenție desenul lui Mircea și scoase din poșetă un creion cu gumă. După 37 de desene ignorate, acesta era cel mai de preț cadou de ziua lui.
Tibor Szente
Trecuseră patru ore de la accident. Nu a observat din vreme nenorocita aia de groapă, nu a fost atent, melodia de la radio îl purtase spre starea aceea de transă și bine, o amorțeală a simțurilor care te face să capitulezi și să uiți de cele lumești. Patru ore de când stă îngropat între fiare contorsionate și nămol, smocuri de iarbă ce-i intraseră în gură, în ochi, cu jumătate din parbriz ieșind printre coaste. Nu-i cedase inima, nici mintea nu voia să renunțe, se certau încă. Era îndrăgostit.
Andra Toropoc
Mai știi când am luat premiu și m-ai ținut de mână până acasă? aveam coronița pe cap și vecinii mă lăudau, erai mândră și le spuneai că am zece pe linie, iar la cofetărie le-ai spus la fel, mă cam rușinasem dar cu două prăjituri și-o citronadă m-ai convins să zâmbesc și-am tot zâmbit că m-ai dus și la librărie, mi-ai luat cariocile alea la care visasem. Dragul meu, sigur că mai știu, atunci a fost o zi minunată, cea mai cea dintre toate. Ba nu, mami, aia a fost a doua zi, când a început vacanța.
