Nu prea eram în apele mele, mai degrabă îmbibat în alcool. Barmanul nu mă mai servește. Mă uit urât la el. Se uită cu dezgust la mine. Vârcolac peste pupăză. Ce spectacol grotesc. Ies. Pornesc mașina. Caut puncte fixe să-mi ancorez privirea. Creieru'-mi este într-un giratoriu perpetuu. Am un moment de revelație și îmi dau seama că sunt alergic la curbe. Drumul se îngustează, până devine doar un punct luminos. Îmi zic, gata, până aici mi-a fost. Accelerez. Dunărea mă primește cu brațele deschise. Ești o curbă.
Florentina Ghițescu
Am parte de multe într-o zi. Toate tăcerile dintre cuvinte, toate tăcerile dintre silabe, toate tăcerile netăcute sau vorbite, toate fac parte din mine. Uneori mă gândesc că sunt alcătuită mai mult din tăcere decât din cuvânt. Zborul unui pescăruș e un moment de tăcere, mersul unui nor pe cer e un moment de tăcere, un zarzăr înflorit e un moment de tăcere. Ce se întâmplă dincolo de tăcere? Tăcerea e ca uitarea? Sau tăcerea este de fapt începutul? Totul începe cu o tăcere. Tăcerea e întunericul?
Marian Bircea
Înainte de Mitu, fu tăcere deplină. Apoi, uitarea publicului și carierele meteorice au condus la revoluție. Mitu, Mitu, Mitu, răcnesc cu lacrimi în ochi ingratele puse pe orbită circumterestră de aplombul viril și falic, spărgătorul de gheață, rampă de lansare pentru torpile intercontinentale, aici mă opresc din comparații, sper că ați prins ideea. Acuma, sincer vorbind, Mitu nu e chiar Făt Frumos, ci un potentat ce s-a dat zmeu. L-am abordat personal. Băi, Mitule, care e secretul? Numai că Mitu face pe mutu.
