Sculpta figurine din ceară naturală. Chipuri, flori, căsuțe miniaturale. Adora mirosul mieros și felul în care materia asta se plămădea între degetele ei. Le punea în miez un fitil care să poată arde blând atunci când cei care le cumpărau se decideau să le mistuie. Ea nu avea inima asta. Iubea fiecare piesă în parte și lăsa în ele câte o picurătură din ea. Când i se prelingea un strop fierbinte pe degete, modela pe loc ceva ce prindea alt suflu. Azi a aprins-o pe prima. O lacrimă topită pentru toți ai ei.
Monica Liana Radu
Bătătura răsuna de chiotele lor. În aer mirosea a copilărie. A mică a lu' Tilică se ițea de după hambar. Gemenii se înghesuiră în portbagajul Daciei 1100, făcându-și cu ochiul. N-or să ne găsească niciodată aici. Dorinel se foi, făcu ochii roată și un zâmbet îi lumină pistruii. Un vuiet îl anunță că trebuie să se grăbească. Ușa scârțâi nemulțumită. Beznă s-o tai felii. Ce mama... Amuți. A doua zi, când tușa deschise ușa poiatei, rămase înmărmurită. Ptiu, drace, iar veni hoața aia de vulpe la ouă. Praf le făcu.
Vero Anttheia Teodoru
Când se îmbată pune mâna pe microfon și face karaoke, dar asta după cearta și palmele oferite cu multă dragoste soției. Copila speriată privește de fiecare dată ascunsă sub o perdea la scena ciudată ce are loc între cei ce i-au dat viață. Nu înțelege cum doi oameni care se iubesc pot ridica tonul atât de sus. După un moment scurt de tăcere în plină noapte, toți vecinii din bloc ascultă fără voie DRUMURILE NOASTRE TOATE cântat fals. A doua zi doamna folosește mai mult fond de ten decât de obicei.
