De două ori pe săptămână, Mira merge ca voluntar în salonul de lectură improvizat în spitalul de pediatrie. Astăzi le va citi lui Codrin și Dorei, gemenii de 12 ani care poartă povara prea nedreaptă a unei boli cumplite. În încăpere o întâmpină doar băiatul. Îi întinde, ca de obicei, cartea. Este lectura preferată a surorii mele. Dar să citești tare. Ne ascultă și Dora din cer. Pentru o clipă, nodul din gât se simte dureros. Mira îl ignoră și articulează cu greu: Singur pe lume. De Hector Malot.
Cristian Nedelcu
După ce s-au stins și ultimele ecouri ale bătăliei, o liniște apăsătoare, aproape palpabilă, s-a așternut peste regatul în ruine. Vântul împrăștia prin aerul încins fulgi de cenușă, rămășițe ale aripilor smulse îngerilor căzuți, lăsând în urmă carcase de carne golite de suflet, oase sfărâmate și grimase de durere împietrite pe chipuri fără viață. Malach HaMavet se ridică privind în jur, împlântă sabia năclăită de sânge în pământul pârjolit și gândi: nimic nu va mai dezbina ceea ce moartea a unit pentru totdeauna.
Răzvan Dițescu
Când telefonul sună, era singur în bucătărie. Nu răspunse imediat; știa cine-i la celălalt capăt. Așteptase acel apel luni întregi, de când își înmormântase fiul, dar acum ceva îl ținea pe loc. Dacă există un dincolo, am să te sun, jur. Jurământul unui adolescent ce făcea glume proaste. Când ridică receptorul un fior îi gâdilă ceafa. Vru să tragă aer în piept, dar nu putu. În tăcerea instalată, din difuzor auzi: Ți-am zis că te voi suna, nu-i așa? Apoi, un râset ștrengăresc. Unele promisiuni nu mor niciodată.
