Își amintea ce visase. Se făcea că era Micul Prinț, ilustrat exact ca în cartea pe care i-o citea mama lui a mia oară. Avea părul blond, prins într-o coadă de cal, deși în oglindă se văzuse numai cu păr negru și cârlionțat. În locul florii din poveste, sub un clopot de sticlă, era o pereche de adidași noi-nouți. Cum s-a trezit, s-a întrebat cu ce ocazie i-o fi primit, de unde or fi fost, cine i-o fi adus. Avea să afle repede că în sufragerie, sub bradul de Crăciun, îl aștepta o minge albastră.
Andreea Marza
Baza științifică e suspendată la zece metri deasupra râurilor acide. Testăm o substanță care neutralizează vaporii toxici, pentru a face, treptat, atmosfera respirabilă. Suntem protejați de costume speciale și de măști cu filtre performante. Vaporii de dioxid de azot formează nori cărămizii. Prin hublou zăresc marea de cesiu lichid, de un albastru intens. Îmi imaginez copiii alergând pe plajele sulfuroase, galbene. Poate, într-o zi, aici va fi casa noastră. Ziua trei. Misiunea planetară Andromeda Explorer One.
Ionuț Morariu
Ca un lighean cu apă rece în cap. Așa i-a fost trezirea în conștiință. Brusc, mirosul de guguștiuc deprimat care-l însoțea s-a evaporat. A simțit că ceva s-a rupt în el și că ceva s-a lipit la loc. Totul părea la fel, dar totul era diferit. Fusese mințit. Cosa Nostra era Cucu nostru, apa caldă era rece iar Terra doar o copie 2D a Pământului primordial. Când au venit la ușă băieții cu cruciuliță roșie, le-a spus că n-are buletin. Doar vibrație. L-au internat. Sărmanii, nu știau că își mutase sufletul pe altă frecvență.
