Harpa (continuare)
- Sunt destul de vioi acum. Am visat eu sau mi-ai spus că harpa are 1415 piese?
- Nu ai visat deloc. Așa ți-am zis, dar eu îți fac un rezumat. Părțile esențiale cuprind o cutie de rezonanță, care se sprijină pe un suport, șapte pedale montate pe acest suport, o coloană, care susține o consolă. Între consolă și cutia de rezonanță sunt prinse 47 de coarde de lungimi diferite.
- Cum se ține o harpă?
- Instrumentistul stă așezat pe un scaun și sprijină harpa pe umărul drept. Cu mâinile ciupește coardele și cu picioarele, când e nevoie, apasă pe pedale. După cum vezi, sunt trei pedale în partea stângă și patru în dreapta.
- La ce folosesc pedalele?
- Printr-un sistem destul de complicat, de fiecare pedală sunt prinse toate sunetele de același fel.
- Adică?
- Spre exemplu, o pedală acționează toate coardele de "do" sau de "re". Sunt șapte, așa că e câte una pentru fiecare sunet.
- Și?
- Există trei poziții diferite. Într-o poziție e sunetul natural, în alta bemol și-n a treia e diez. Îți arăt:
- E clar. Dac-ar fi să cânt la harpă, eu m-aș ocupa de pedale și un alt marțian ar ciupi coardele.
- Ce idee mai e și asta? N-ar fi mai bine să vă construiți instrumente potrivite cu mărimea voastră? Uite un mic exemplu:
- La asta nu mă gândisem. Am și eu scăpări. Mai bine tac și-mi cânți ceva frumos, c-am început să spun prostii.
- Așază-te comod și ascultă.
- Foarte frumos! Sunetele parcă alunecă de jos până sus. Îmi imaginam niște valuri.
- Întotdeauna ai știut să descrii ce-ai auzit. Grozav! Erau chiar valurile mării în imaginația compozitorului francez Claude Debussy (1862 - 1918), a cărui lucrare simfonică Marea, sugerează în partea a doua "jocul valurilor".
- Parcă aș vrea să aud o lucrare întreagă pentru harpă. Ce îmi recomanzi?
- "Ce îmi recomanzi"... Te-ai mai maturizat? Sau te prefaci... Îți "recomand" o pagină muzicală compusă de Georg Friederich Händel (1685 - 1759). Concert pentru harpă și orchestră interpretat de o talentată harpistă, Julie Sgarro, împreună cu orchestra filarmonicii din Qatar dirijată de David Niemann. Ascultăm prima parte.
- Mi-a plăcut. Ce muzică senină. Aproape că îmi vine să o fredonez. Dar cu vocea mea, mai bine tac.
- Dacă tot ai decis să taci (raritate la tine!), pentru că mai devreme am pomenit foarte pe scurt despre Claude Debussy, dar ți-a plăcut valul acela, îți "recomand" să ascultăm două momente din frumoasa lui muzică, interpretate la harpă: Arabesque nr. 1 și Claire du lune. Aceste piese și multe altele care pot fi cântate și la harpă au fost scrise pentru pian. Vino lângă mine! Să ascultăm...
- Cred c-ai avut dreptate când m-ai avertizat că mi-ai păstrat la urmă cele mai frumoase instrumente. Mă gândesc ce ar mai putea urma, care să-mi placă mai mult decât vioara sau harpa. Chiar că sunt curios, îți dai seama.
- Este adevărat, Marty, ți-am păstrat la urmă instrumentele cele mai complexe și, poate, cele mai frumoase, deși "frumusețea e relativă".
- "Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie".
- N-am cuvinte!!! Ca să nu te mai frămânți, trecem acum în altă sală și vom face cunoștință cu instrumentele cu claviatură. Vom cunoaște clavecinul, pianul și orga.
Iar noi ne vom reîntâlni sâmbăta viitoare. Nici nu mai e nevoie să vă reamintesc. Pe curând!
(va urma)