Asociația Oamenilor Singuri, A.O.S. Din păcate, unii nu înțeleg cu ce ne ocupăm. Condiția e să fii singur de cel puțin 7 ani și să nu-ți mai dorești să socializezi. Nu ne interesează persoanele trecute de 60 de ani, călugării sau măicuțele. Cu ce te ajutăm? Cu absolut nimic. Nu ai voie să interacționezi cu ceilalți, noi oferim doar momente prin care să te simți și mai singur. Odată ce ai devenit membru, foarte, foarte greu poți ieși din A.O.S., pentru că ai avea nevoie de ajutorul celor dragi.
Titela Durnea
Dinastia se va sfârși cu el. Nu ca întâmplare, ci ca alegere. O dată cu întemnițarea celei care-i fusese companioană atâția ani, ardea mocnit pe rugul singurătății. Îi rămăseseră doar amintirile, ce-i spintecau privirea cu flash-uri: zbor, pădure, aripă, vânătoare, zbatere. Arta de a anticipa mișcarea văzduhului nu i-a folosit la nimic. Făpturi meschine i-au exterminat, treptat. Fără urmași și fără consoartă, nu era decât ultimul ararinha azul. Se încordă, spintecă cerul și se predă asfințitului.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
În sanctuarul de îngrijiri paliative copiii stăteau la geamuri privind terenul din spatele clădirii. Neîngrijit, tăcut, nici buruienile nu mai creșteau pe el. La vizită gol în saloane. Erau strânși pe bucățica aia de câmp, să nu o lase pustie. Nu am cerut să ne naștem, nu vrem să ne ducem, vom fi cărți neterminate. Între cele două coperți să nu lăsăm pe nimeni părăginit. Unii au plecat, alții au venit, mulți au rămas și s-au ținut de cuvânt, au învățat pământul să înflorească. Cu cruci. Dar nu mai era nimeni singur.
