Îmi fac cafeaua fix la 07:10. În fiecare zi, aceeași ceașcă albă, aceeași tăcere; mă așez la masă, lângă geam, privesc în gol câteva minute, apoi deschid telefonul și mă afund în scroll. Îmi tai unghiile vinerea, mă epilez duminica. Într-o marți, mi-am luat o rochie roșie. Miercuri m-am vopsit. Joi mi-am făcut manichiura. Vineri am plecat la Roma. Am băut prosecco toată noaptea într-un bar și-am dansat pe Carla Bruni. Luni, când am ajuns acasă, am lăsat verigheta în sertarul cu ace și-am fugit.
Ana-Maria Butuza
Tăcerea s-a strecurat înăuntru când a plecat Dinu. S-a lipit de pereți. O simțeam ca pe o gheară de gheață, dar cel mai crunt era noaptea. Auzeam cum scârțâie parchetul sub pașii ei. Aprindeam veioza. Nimic. Când am început să-i aud și răsuflarea, am cumpărat o bască roșie și ochelari fumurii, deloc genul meu. De atunci, seara, dau jos doliul și beau vin cu tipa din oglindă. Îi stă bine cu basca și ochelarii. Ea ascultă tăcută, eu vorbesc până adorm. Ne înțelegem bine. De când a apărut ea, viața e suportabilă.
Răzvan Dițescu
Am apelat la Serviciul de Îngrijire Emoțională și mi-am ales o mamă din catalog. Miroase a lavandă și cozonac proaspăt scos din cuptor. Mă întreabă zilnic: Te-ai îmbrăcat gros? Ai mâncat? Cum a fost ziua? La început m-a iritat, dar când n-a mai sunat am început să plâng. I-am cerut să-mi spună că mă iubește. Mi-a răspuns că asta nu intră în pachetul de bază. Am făcut upgrade. Acum îmi spune și noapte bună. Am aflat că există și un pachet premium. Oferă îmbrățișări când am coșmaruri. Economisesc ca să mi-l permit.
