Băuseră toată noaptea. Erau praf când s-au dus dimineață să verifice pripoanele. M-a trezit hăhăiala lor în drum spre apă. Nu i-am convins să stea potoliți, așa că i-am însoțit și am rămas pe mal, să-i supraveghez. Se scufundaseră de câteva clipe, când apa s-a agitat. Au ieșit cu ochii mari, ca speriați. Au tras aer în piept și s-au pus pe râs de abia au ajuns pe mal. Cucu găsise un somn imens prins într-unul dintre cârlige, l-a văzut pe Ovi aproape și a strigat după el. Uitase că erau amândoi pe fundul apei.
Paula Butnariu-Bompa
Găsise o distracție: pescuitul. Una-două, cu noaptea în cap, își lua râmele scoase din grădină, mămăliga dulce, preparată cu ingrediente secrete și o tulea pe baltă. Acolo, zicea, își găsea liniștea, uita de toate și când prindea ceva - fericirea. După, se oprea la birt, să se hidrateze nițel după atâta stat în soare. Uneori se abțiguia și ajungea acasă cu găleata goală, căci peștii erau pe drum, precum ai vulpii. Până într-o zi, când a găsit un bilet: Rămâi cu pescuitul tău. Am plecat cu copiii. Semnat: soțul.
Gabriel Rusu
Vorbește despre viitor. Care viitor? Viitorul Constanța, prostule. Inventează o poveste dulce, că vrei să faci ceva în viață, poate o casă prin Ovidiu, cu gazon, doi copii, un câine, apoi te dai rănit. Nu prea merge treaba, patronul își bate joc de tine și ar fi mai bine să munciți afară câțiva ani, pentru visul vostru. Mergeți cu avionul, fiindcă ea nu merită plimbată în autocar cu toți nespălații. La aeroportul din Frankfurt, fugi până la toaletă. Fata rămâne singurică și haț, o prind băieții în năvod.
