Prima dată când am fost la pescuit, cred că aveam 4 ani. Am prins câteva fâțe, dar cel mai mult mi-a plăcut că am fost cu bunicul, care stătea răbdător pe scăunel și inventa povești. Spunea că peștișorul de aur i-a îndeplinit trei dorințe, așa a reușit să o trimită pe bunica în Orașul Supereroilor. Îmi era tare dor de ea și l-am întrebat când se va întoarce. Mi-a răspuns, cu lacrimi în ochi, că mai stă, m-a luat în brațe și m-a ridicat sus, sus. Mi-am dat seama. În curând, o va vizita pe bunica.
Radu Gramatovici
Momeala e secretul, spuse primul dintre ei. O combinație de arome și texturi este irezistibilă pentru oricine. Nu știi nimic, îi replică un altul. Cârligul contează cel mai mult: dacă nu este pe măsură, tot efortul e degeaba. Fraierilor, strigă un al treilea, guta este cea mai importantă, pentru că ea trebuie să fie sensibilă la primele mișcări și dură când lupta e în toi. Al patrulea, mai timid, tăcea. Da, dar pe mine m-a prins cel mai bun, spuse și el într-un târziu, bătând nervos cu coada în blatul de bucătărie.
Georgiana Gabriela Fodor
Mătușa făcea o ciorbă răcoritoare și, mai ales, niște guvizi gustoși cu mămăligă. Chiar erau pescuiți de Marin în fiecare dimineață din Marea Neagră. An de an ne înghesuiam la ea pe litoral, câte două, trei familii, dormeam pe jos, oricum noi, copiii, nu aveam somn. Mergeam spre plajă în costume de baie toată claia, doar bunica tot cu rochia și basmaua ei albastră. Țin minte nisipul fin, nisip adevărat, apa curată și lină. Nu era nevoie să îți visezi visurile pe la alte mări. Să pescuiești alți pești.
