Auzită la radio, la un congres MKP, de la însuși Kádár János. În Oceanul Pacific pescuiesc două nave, una japoneză și alta maghiară. Japonezii se întorc tot timpul cu frigiderele pline, în vreme ce ungurii au cala goală. Cum asta? Aleg o delegație, le pun ultima sticlă de pălincă în mână și-i trimit în crâșma unde-și beau niponii banii. Când s-a golit butelca, pescarii au mărturisit: dacă e gol, mai aruncăm o dată năvodul. Voi ce faceți? O ședință de partid ca să stabilim cine este vinovat că n-am prins nimic.
Laura Stanciu
1 august 2025. Soarele se ridică dincolo de stuf. Insecte nevăzute întâmpină o nouă zi. Din când în când se aude câte un clipocit. Câțiva pescari stau răsfirați pe malul lacului, cu undițele întinse. Spre insula din mijlocul apei, se vede silueta unei bărci. Dacă nici azi nu prind pește, n-o s-avem ce mânca, își spune Anton. Ajută-mă, Doamne, să umplu gălețile, să am ce vinde. Dă-mi niște ploaie. Firul se zbate, bătrânul trage cu putere și se minunează când vede captura. Un crap cu TVA mai mare.
Dana Popescu
Se trezește într-o dimineață al meu soț fericit de parcă ar fi dormit cu J Lo: mi-a venit o idee. Aoleu, îi răspund, culcă-te la loc că nu, indiferent ce-ai vrea. Să mergem la pescuit, zice el nostalgic, amândoi, cum făceam pe vremuri. Du-te tu, mormăi, și-o să-ți fac saramura ca pe vremuri. Vine seara mândru tare, cu trei pești mari în juvelnic. Îi privesc atentă și-i spun: Pisi, ăștia au solzii în engleză, sunt pești oceanici. Calm, îmi răspunde: probabil au luat curentul greșit și-au nimerit pe balta noastră.
