Hai cu mine. Nu. Știi că nu-mi place să mă scol cu noaptea în cap. Nu fi față palidă. Te strecori repede în mașină, mai dormi un pic, după care citești, faci plajă, aduni flori medicinale și întinzi masa. Până la urmă, cedez, mă cuibăresc pe scaunul din spate, trag un pui de somn și întind o masă cu Meniul George's Fisheries, cu salată «bœuf» din pește, cu borș din șalău, cu Napoleon prăjit, stropit cu vin, cu sarmale din somn și crap afumat, toți prinși de Ion. Mă zgâlțâie. Slănină e, mă întreabă. Mi-e foame.
Sanda Burță
Stă-n gară frământând în pumn biletul. E păcat să-ți lași bărbatul? E rău să nu-l iubești deși e om bun? Numai că ea e moartă de când avea 17 ani și iubea ca lupii: o dată pentru totdeauna. Când totdeauna s-a isprăvit, inima i-a fost așa de grea încât a pus-o jos ca să răsufle. S-a măritat cu altul, a ținut casa, s-a lăsat strânsă-n brațe, a și zâmbit de câteva ori dar tot moartă e. Ieri era singură-n barcă, ducea pește la piață, când a auzit. Talita kumi. Trenul șuieră. Aritia netezește biletul, se ridică și umblă.
Arthur Ianoși
Cu burta-n față și cu spatele încovoiat de glorie fictivă, Marcu mulina ca și cum de asta depindea soarta omenirii. Poate sunt eu cel pescuit, se gândi când mulineta i se agăță în cureaua ceasului milităresc. Simți că lacul urmează să îl înghită și imagini, la început blurate, începură să i se deruleze în creier. Își aminti de prima iubire, de moartea hamsterului și de sensul trist al ciorbei reîncălzite. Cu ultimele puteri, își înfășură firul de două ori pe încheietură. Mai bine învățam să trag cu arcu', își zise.
